Probenkennzeichnung reprezintă etichetarea eprubetei astfel încât proba să poată fi asociată cu persoana potrivită și cu cererea potrivită. Se face în prezența persoanei imediat după recoltare, iar o eprubetă neetichetată este aruncată, nu atribuită pe ghicite.
Probenkennzeichnung este pasul care leagă o eprubetă de sânge de un nume. Este partea cea mai puțin interesantă a programării și cea cu cel mai grav risc de eroare, pentru că o probă etichetată greșit nu generează un mesaj de eroare. Produce un rezultat plauzibil înregistrat pe numele persoanei greșite, iar nimic din etapele următoare nu poate detecta asta. Orice altă parte din Präanalytik poate fi repetată când merge prost, însă aceasta poate fi repetată doar dacă observă cineva.
Regula care asigură aproape toată siguranța ține de loc și de moment, nu de conținut. Eprubeta se etichetează lângă persoană, imediat după ce a fost umplută, înainte de a atinge următoarea eprubetă și înainte ca ceva să iasă din încăpere. Etichetarea mai târziu la masa de lucru, după ce clientul a plecat, sau din memorie în timp ce se face ordine sunt toate aceeași greșeală. Preetichetarea înainte de recoltarea de sânge este imaginea în oglindă a acelei erori, pentru că o eprubetă goală și etichetată poate fi umplută cu sângele greșit.
Identitatea se confirmă cerându-i persoanei să își spună singură numele și data nașterii, nu citindu-i un nume pentru confirmare, deoarece o persoană emoționată va fi de acord cu aproape orice.
Ce apare pe etichetă este stabilit de laborator, nu de farmacie, iar în practică arată astfel:
Eticheta trebuie să fie acolo unde se așteaptă analizorul și personalul laboratorului, ceea ce înseamnă că nu trebuie să acopere marcajul de umplere și nici să se înfășoare atât de mult încât codul de bare să nu poată fi citit. Laboratorul acreditat își publică propria cerință, iar aceea este versiunea obligatorie.
O eprubetă care ajunge neetichetată, etichetată ilizibil sau cu date care contrazic cererea nu este analizată. Este respinsă, și pe bună dreptate, deoarece alternativa este ca laboratorul să ghicească identitatea. Pentru farmacie, asta înseamnă o a doua programare, o a doua recoltare de sânge și o conversație neplăcută. Este cea mai ieftină eroare de prevenit din întregul flux de lucru, motiv pentru care etapa de etichetare este inclusă ca punct separat în Standardarbeitsanweisung și verificată din nou la predarea către Probenlogistik.
Această intrare din glosar oferă informații generale despre legislația și practica farmaceutică germană. Nu reprezintă consultanță juridică. Pentru îndrumări cu caracter obligatoriu privind propria ta farmacie, contactează Landesapothekerkammer de care aparții.