
Când globulele roșii se sparg în interiorul eprubetei, un produs Diagnostics as a Service raportează un rezultat al potasiului produs de acea deteriorare, nu de sângele clientului. Numele acestei deteriorări este hemoliză. Ea face parte dintr-un domeniu mai amplu numit preanalitică, ce acoperă tot ce se întâmplă între recoltarea de sânge și momentul în care începe testarea.
Majoritatea materialelor despre preanalitică pe care le-am citit susțin că cele mai multe erori de laborator apar înainte ca proba să ajungă la analizor. Direcția acestei afirmații este corectă. Totuși, limita superioară citată de obicei depășește cea mai mare cifră raportată în studiile publicate. Acest articol prezintă cifrele reale. Apoi arată ce efect are o probă deteriorată asupra anumitor rezultate, ce poate și ce nu poate înlocui o recoltare din deget și ce cere standardul de recoltare ISO 20658, și de la cine.
Înainte de analizor, în majoritatea statisticilor publicate. Două dintre studiile citate cel mai des provin dintr-o singură secție de spital din Padova. Primul, publicat în 1997, a identificat 189 de erori în 40.490 de analize și a plasat 68,2% dintre ele înainte de analiză.1
Același grup a repetat cercetarea zece ani mai târziu pe 51.746 de analize și a raportat 61,9%.2 Astfel, a doua cifră este cu aproximativ șase puncte procentuale mai mică decât prima, din același departament și prin același tip de numărare.
În întreaga literatură de specialitate, cifrele publicate formează un interval, nu un singur număr. O analiză realizată de unul dintre aceiași autori indică un interval între 46% și 68,2% înainte de analiză și între 18,5% și 47% după aceasta.3
Cifra de 60 până la 70% care este citată are o altă origine. Provine dintr-o analiză din 2011 ai cărei autori afirmă că erorile preanalitice reprezintă aproape 60 până la 70% din toate problemele.4
Acea analiză raportează cifra fără să măsoare nimic. După cum o interpretăm noi, cifra este o rotunjire a intervalului publicat, iar limita superioară a acelui interval, 68,2%, provine din singurul studiu cu 189 de erori. Intervalul este cifra mai onestă de citat, iar citarea lui nu slăbește cu nimic argumentul.
Cele două studii din spatele acestei afirmații provin dintr-o singură secție de spital din Padova. Lucrarea din 1997 a găsit 189 de erori în 40.490 de analize, 68,2% dintre ele înainte de analiză. Repetarea studiului de către același grup în 2007 a găsit 61,9%. Intervalul publicat în literatura de specialitate este între 46% și 68,2%. Surse: Plebani și Carraro, Clinical Chemistry 1997; Carraro și Plebani, Clinical Chemistry 2007; Plebani, Clinical Chemistry and Laboratory Medicine 2006; Lippi și colegii, Clinical Chemistry and Laboratory Medicine 2011.
Suficient de des încât trebuie luat în calcul. Un program național spaniol de calitate publică optsprezece indicatori pentru laboratoarele sale membre. Rata mediană de respingere pentru toate solicitările din acel program a fost de 2,18%.5
Dintre aceste respingeri, hemoliza este cauza principală. Un studiu de sinteză o estimează la până la 40–70% dintre toate probele necorespunzătoare și la până la 3,3% dintre toate probele de rutină.6
Cei care se aflau de la început în interiorul globulelor roșii. Un studiu pe 48 de analiți, cu un grup de referință de aproximativ cincisprezece mii de probe per marker, a arătat cât de mult diferă trei dintre aceste rezultate pe măsură ce hemoliza se agravează. Cei trei sunt potasiul, lactat dehidrogenaza și aspartat aminotransferaza.7
Potasiul a fost mai mare cu 0,24 milimoli pe litru la cel mai ușor nivel de hemoliză și cu 1,21 milimoli pe litru la cel mai sever. Lactat dehidrogenaza a fost mai mare cu 91 de unități pe litru la cel mai ușor nivel și cu 442 la cel mai sever. Aspartat aminotransferaza a fost mai mare cu 6,5 unități la cel mai ușor și cu 27,5 la cel mai sever.7
Acestea sunt diferențe ajustate extrase din datele de rutină ale unui singur laborator, nu dintr-un experiment controlat.
Trei rezultate frecvente pe măsură ce hemoliza se agravează, față de un grup de referință de aproximativ cincisprezece mii de probe pentru fiecare marker. Potasiul crește cu 0,24 milimoli pe litru la cel mai ușor nivel și cu 1,21 la cel mai sever. Lactat dehidrogenaza crește cu 91 de unități pe litru și cu 442. Aspartat aminotransferaza crește cu 6,5 unități și cu 27,5. Sursă: Ma și colegii, PLoS ONE 2026.
Deteriorarea nu trebuie să fie vizibilă ca să conteze. Un studiu anterior a constatat modificări relevante clinic ale aspartat aminotransferazei, lactat dehidrogenazei, potasiului, sodiului și clorului în probe în care hemoliza era ușoară sau deloc vizibilă.8
Răspunsul evident la o deviere cunoscută este un factor de corecție, dar aceiași autori l-au exclus. Reacția la hemoliză a fost prea variată pentru a putea fi corectată statistic, astfel încât acel studiu nu susține un factor de corecție.8 Nu am găsit un studiu ulterior care să stabilească unul.
Pentru majoritatea markerilor da, cu potasiul și clorul ca cele două excepții evidențiate de o comparație publicată. O analiză și meta-analiză a douăzeci și șase de studii a constatat o corelație generală puternică între sângele capilar autorecoltat și sângele venos. Acolo unde răspunsul este da sau nu, concordanța a fost aproape perfectă.9
Aceasta este o singură cifră cumulată pentru markeri foarte diferiți, nu un rezultat pentru fiecare dintre ei. Același studiu a constatat și că recoltarea capilară este mai puțin dureroasă decât recoltarea de sânge venos, iar dispozitivele pentru braț sunt mai puțin dureroase decât înțepătura în deget.9
Imaginea marker cu marker provine dintr-un singur studiu. Acesta a comparat o recoltare din deget și un dispozitiv pentru partea superioară a brațului cu o recoltare venoasă la 480 de adulți. Șaisprezece dintre cei optsprezece markeri testați au fost comparabili clinic conform regulilor proprii de acceptare a probelor din studiu. Potasiul și clorul au arătat o interschimbabilitate limitată.10
Același studiu a constatat mai multă hemoliză la înțepătura în deget decât la dispozitivul pentru braț.10 Atât potasiul, cât și clorul se modifică odată cu hemoliza,8 ceea ce interpretăm drept motivul probabil pentru care acele două valori capilare nu au coincis.
În douăzeci și șase de studii, corelația dintre sângele capilar autorecoltat și sângele venos a fost puternică, iar concordanța pentru răspunsurile de tip da sau nu a fost aproape perfectă. Într-un studiu pe patru sute optzeci de adulți, șaisprezece din optsprezece markeri au fost comparabili clinic, dar potasiul și clorul nu au fost. Surse: Schroeder și colaboratorii, Clinical Biochemistry 2025; Deza și colaboratorii, Clinical Chemistry and Laboratory Medicine 2026.
Poziția onestă față de autorecoltare este restrânsă, nu generală. Autorecoltarea funcționează pentru cea mai mare parte a unui panel de rutină, iar potasiul și clorul sunt cei doi markeri care au eșuat. Această constatare provine dintr-o singură comparație pe 480 de adulți, nu dintr-un ansamblu de studii. Lista proprie a oricărui furnizor ar trebui să fie la fel de specifică cu privire la markerii pe care îi exclude.
Mai puțin decât tind să presupună materialele furnizorilor. Standardul vizează recoltarea și transportul probelor pentru examinări de laborator medical și a fost publicat pe 19 mai 2023. Conform textului standardului, acesta nu stabilește limite numerice de timp sau temperatură. În schimb, cere ca laboratorul să își definească propriile limite și să demonstreze că acestea sunt valabile.11
Am văzut materiale ale furnizorilor care îl descriu drept standard european, ceea ce nu este. Este un standard internațional și nu am găsit o versiune europeană a acestuia cu care să poată fi declarată conformitatea.11
Pentru că standardul nu stabilește cifre, cifrele trebuie să vină de la furnizor. Cere-i unui furnizor patru lucruri și reține motivul pentru fiecare. Niciunul dintre cele patru nu este un certificat.
Aniva recoltează prin propria rețea, nu printr-un subcontractor. Totul, de la comandă până la ecranul cu rezultate, este cumpărat o singură dată, nu asamblat de la cinci furnizori. Pe tot parcursul, brandul partenerului este singurul pe care îl întâlnește clientul.
Merită să stabilești ce markeri se potrivesc fiecărei metode de recoltare înainte să construiești ceva. Adu lista ta de markeri când programezi un demo.
Acest articol descrie cercetări publicate despre modul în care probele de sânge se compromit înainte de testare. Este o informație generală, nu un sfat clinic sau de laborator, iar alegerea metodei de recoltare pentru orice marker este o chestiune ce ține de propriul tău laborator.
Începe să construiești cel mai sănătos deceniu al vieții tale.
Alătură-te astăzi
Aniva se ocupă de laborator, logistică și raport. Tu păstrezi relația cu pacientul și propriul branding.
Douăzeci de minute și vei ști dacă se potrivește configurației tale.